Teatru Romanesc in Australia

In presa romaneasca, despre turneul actorilor Romani la Sydney
Revista AGERO -  Revista pe Internet a Asociatiei Germano - Romane

Mi-e dor de unchiul Vanea!

Scriu acum, cât sunt încă sub efectul halucinant al „Mãscãriciului” când, deşi au trecut mai bine de 24 de ore de la spectacolul de ieri, Vasili Vasilici Svetlovidov mã ţintuieşte încã pe un (virtual) scaun dintr-o salã de teatru mult mai mare decât uriaşul amfiteatru al NIDA (National Institute of Dramatic Art, Sydney, Australia) – sufletul (meu) plin de un dor constant pentru tot ce înseamnã acasã:locuri dragi, prieteni de suflet, întâmplãri (ne)trãite... Scriu cât sunt încã sub aceastã vrajã, cu toate riscurile.

Ar fi fost de aşteptat, probabil, sã mã folosesc de termeni ca „halucinant”, „vrajã”, „scaun/salã virtual(ã)” referindu-mã, mai degrabã, la primul din cele trei spectacole jucate de actorii români aflaţi în turneu la Sydney – „lecþia” (deloc absurdã) despre teatrul absurd al lui Eugène Ionesco, „Lecţia”. şi, totuşi, cu toatã reuşita actoriceascã a Monicãi Târnãcop (eleva), a lui Adrian Nour (profesorul) ºi a Oanei Dicu (Maria) ºi cu cea regizoralã si scenograficã a Ancãi Maria Colţeanu şi a Imeldei Manu, chimia aceea specialã, care a adus pãmânt românesc sub picioare în patria urşilor koala, s-a produs la „Mãscãriciul”.

Sã fie „de vinã” relaþia absolut specialã pe care, în calitate de regizor şi actor, Horaţiu Mãlãele pare sã o aibe cu dramaturgia rusã? Sã fie, oare, vorba de experienþa pe care cei doi protagonişti – Horaţiu Mãlãele şi Nicolae Urs - au cãpãtat-o de-a lungul anilor, ridicând la nivel de strategie psihologicã talentul de a prinde publicul de bãierele sufletului încã de la prima replicã? Sã fie vorba de faptul cã rãspunzi mai bine, ca spectator, la un text în care te recunoşti, mãcar pe bucãţi, cu relele şi bunele tale de trecãtor prin viaţã – pe tine sau pe alþii de lângã tine sau evenimente deci, viaþã realã, „întâmplabilã”, non-absurdã? Una sau toate la un loc şi, poate, multe altele...

Probabil pare injust sau neprofesionist cã nu fac nici un fel de referire criticã la excelenta (mi s-a spus) „Poveste a urşilor panda spusã de un saxofonist care avea o prietenã în Frankfurt”. Din pãcate, e un spectacol pe care l-am ratat, pierderea e a mea şi numai a mea, sper s-o pot repara cât mai curând şi, dacã e posibil, tot la Sydney, în aceeasi formulã: Cerasela Iosifescu, Sorin Leoveanu, sub bagheta regizoralã a  Cãtãlinei Buzoianu.

Un lucru e cert: dacã cele douã zile de teatru românesc la Sydney ar fi fost un examen, cel puþin din cât am vãzut eu şi din feed-back-ul pe care l-am primit de la spectatori (sondaj, declaraţii, mini interviuri), „Mãscãriciul” ar fi fost elementul care ar fi ridicat nota finalã la rangul de „excelenţã”.

Nici nu au plecat încã din Sydney cei despre care scriu şi deja se simte un gol, un fel de suflu rece, ca o iarnã reîntoarsã nepotrivit într-o primãvarã gata instalatã. Mi-e DEJA dor de cei de ieri şi de alaltãieri, mi-e dor sã-i mai aplaud pînã la durere şi vreau sã cred cã venirea lor aici nu va rãmâne doar un accident fericit. şi, dintr-o datã, îmi dau seama cã-mi mai este foarte dor de cineva. Mi-e dor de „Puricele” şi de „Unchiul Vanea” ca de mama! Mi-e atât de dor, cã-mi vine „sã-i fac chemare” lui ...Unchiu’. Ce zici, „unchiule”?

Semnez în numele a 16.000 de nepoate şi nepoţi români (dupã ultimele statistici australiene) din Australia.

In perioada 19 - 21 aprilie 2007, va fi prezent La Sydney un grup de actori si regizori romani - actori ai Teatrului National din Craiova si ai Teatrului Lucia Sturdza Bulandra din Bucuresti, insotiti de regizorii Catalina Buzoianu si Felix Alexa.

Turneul la Sydney a fost pus la punct cu sprijinul catedrei UNESCO din cadrul Institutului International de Teatru Bucuresti si al National Institute for Dramatic Arts din Sydney (NIDA). Actorii romani vor sustine urmatoarele spectacole, in limba romana, cu subtitrare in limba engleza:

Joi, 19 aprilie, orele 19.30: "Lectia", de Eugen Ionescu

Regia: Anca Maria Colteanu

Distributie: Adriana Nour, Monica Tarnacop, Oana Dicu

Vineri, 20 aprilie, orele 17.00: "Frumoasa poveste a ursilor panda, spusa de un saxofonist care are o prietena in Frankfurt", de Matei Visniec

Regia: Catalinei Buzoianu

Distributie : Cerasela Iosifescu, Sorin Leoveanu

Vineri, 20 aprilie, orele 20.30: "Bufonul", de Anton P. Cehov

regia : Horatiu Malaele

distributia: Horatiu Malaele, Niculae Urs, Monica Tarnacop

Spectacolele se tin la sediul NIDA, din 215 Anzac Parade, Kensington.

Pretul biletelor : de $25 (adulti), $20 concesii si $48 toate spectacole. (Loredana Tudor-Tomescu, Sydney)

Conferinta de presa-turneu teatru romanesc la Sydney

La conferinta de presa prilejuita de etapa Sydney a turneului romanesc de teatru ISAKC 2007 (India, Singapore, Australia, Korea, China) si gazduita de Consulatul General al Romaniei la Sydney, Corneliu Dumitriu-directorul catedrei de teatru UNESCO si Mircea Cornisteanu -directorul teatrului National din Craiova, au prezentat in detaliu programul turneului  organizat de UNESCO si MAE, in colaborare cu NIDA (National Institute of Dramatic Art, Sydney) pe segmentul Australia.
 
In afara coordonatelor spatio-temporale ale turneului, au fost precizate si alte activitati din programul ISAKC 2007,  pe langa amanunte privind cele trei spectacole ale turneului: “Lectia” (Eugen Ionescu), “Frumoasa poveste a ursilor panda spusa de un saxofonist care avea o prietena la Frankfurt” (Matei Visniec)  si “Mascariciul” (cu un scenariu de Nicolae Urs, dupa Bufonul lui Cehov si montat de Horatiu Malaele).
 
Impresia excelenta lasata de prestatia actorilor romani  si de talentul regizorilor nostri a fost intarita si de dimensiunea educationala a  acestui turneu, asigurata prin desfasurarea a doua work-shop-uri pe tema operei lui Eugen Ionescu si a lui A.P. Cehov, ateliere sustinute la NIDA-Sydney (si la celelalte escale ) de catre regizorul Felix Alexa si Mircea Gheorghiu (UNATC Bucuresti).
 
Piesele de turneu au fost alese pe 3 criterii:

• de reprezentativitate a scolii romanesti de actorie/regie; au fost alesi actori/regizori  care sa reprezinte 3 generatii de actori, de la foarte tinerii Monica Tarnacop, Oana Dicu, Adrian Nour si Anca Maria Colteanu, pana la decanii de varsta  Catalina Buzoianu, Nicolae Urs, Horatiu Malaele, cu linia de mijloc pe distributia  pt piesa lui Visniec: Cerasela Iosifescu, Sorin Leoveanu, Imelda Manu (regie)
• de reprezentativitate a dramaturgiei romanesti: Matei Visniec, cu “frumoasa poveste a  ursilor panda…” si Eugen Ionescu, cu “Lectia”
• bugetare – au fost alese piese cu distributii  mici (2-3 actori), decoruri usoare si…aerisite, pentru a fi cat mai putine costuri de transport

S-a avansat, nu neaparat cu titlul de promisiune, dar de potentialitate, idea unei continuitati, a unei institutionalizari a acestui turneu la Sydney care, cu sprijinul necesar, ar putea deveni o prezenta anuala.
Din delegatia artistica a teatrului romanesc la Sydney au mai participat la coneferinta de presa  Ion Parhon (Romania Libera), Justina Irimia (Radio Romania International) si Elena Belciu (interpret). A fost remarcata, cu regret, absenta regizoarei Catalina Buzoianu.

“Am avut relatii privilegiate, care ne-au dat sansa , pentru acest turneu, sa avem acces la sali ale unor institutii teatrale/culturale importante, fara sa platim. Altfel, necesarul financiar pt  bugetul festivalului ar fi  urcat cu 18.000-20.000 de euro, numai pentru inchirierea salilor de teatru. Vorbim deci, de o conjuncture favorabila, datorata relatiilor UNESCO in zona”, a declarat  prof univ. Corneliu Dumitriu.
Mircea Cornisteanu spera sa dea continut unor  forme de colaborare care s-au conturat frumos la Sydney, unde s-a intalnit cu actorul John Bell, manager a “John Bell Shakespeare Comp.” si cu care a stabilit sa se revada in 2008, la Craiova, cu prilejul deja renumitului Festival de Teatru Shakespeare, condus de Emil Boroghina, fostul director al Teatrului National din Craiova. Tot dl. Cornisteanu a  facut cunoscut interesul deosebit pe care actori si institutii teatrale din India l-au manifestat pentru festivalul de teatru shakespearian din Craiova.

Tonul general al discutiilor a lasat impresia unei ofensive culturale romanesti, atat pe plan national (amintindu-se de  Sibiu, capitala culturala europeana in 2007), cat si international (vezi turnee internationale de teatru 2006/2007).
 
Loredana TUDOR-TOMESCU, Sydney
23 APRILIE 2007

Turneu de teatru romanesc la Sydney

Sydney, Australia/Romanain Global News
25 aprilie 2007

La conferinta de presa prilejuita de etapa Sydney a turneului romanesc de teatru ISAKC 2007 (India, Singapore, Australia, Korea, China) si gazduita de Consulatul General al Romaniei la Sydney, Corneliu Dumitriu-directorul catedrei de teatru UNESCO si Mircea Cornisteanu – directorul teatrului National "Marin Sorescu" din Craiova, au prezentat in detaliu programul turneului organizat sub patronaj UNESCO si MAE, cu colaborarea NIDA (National Institute of Dramatic Art, Sydney) pe segmentul Australia. In afara coordonatelor spatio-temporale ale turneului, au fost precizate si alte activitati din programul ISAKC 2007,  pe langa amanunte privind cele trei spectacole ale turneului: "Lectia" (Eugen Ionescu), "Frumoasa poveste a ursilor panda spusa de un saxofonist care avea o prietena la Frankfurt" (Matei Visniec)  si "Mascariciul" (cu un scenariu de Nicolae Urs, dupa Bufonul lui Cehov si montat de Horatiu Malaele).
 Impresia excelenta lasata de prestatia actorilor romani  si de talentul regizorilor nostri a fost intarita si de dimensiunea educationala a   acestui turneu, asigurata prin desfasurarea a doua work-shop-uri pe tema operei lui Eugen Ionescu si a lui A.P. Cehov, ateliere sustinute la NIDA-Sydney (si la celelalte escale ) de catre regizorul Felix Alexa si Mircea Gheorghiu (UNATC Bucuresti).
 Piesele de turneu au fost alese pe 3 criterii:
  - de reprezentativitate a scolii romanesti de actorie/regie; au fost alesi actori/regizori   care sa reprezinte 3 generatii de actori, de la foarte tinerii Monica Tarnacop, Oana Dicu, Adrian Nour si Anca Maria Colteanu, pana la decanii de varsta  Catalina Buzoianu, Nicolae Urs, Horatiu Malaele, cu linia de mijloc pe distributia   pt piesa lui Visniec: Cerasela Iosifescu, Sorin Leoveanu, Imelda Manu (regie)
- de reprezentativitate a dramaturgiei romanesti: Matei Visniec, cu "frumoasa poveste a   ursilor panda…" si Eugen Ionescu, cu "Lectia"
- bugetare – au fost alese piese cu distributii   mici (2-3 actori), decoruri usoare si…aerisite, pentru a fi cat mai putine costuri de transport
 S-a avansat, nu neaparat cu titlul de promisiune, dar de potentialitate, idea unei continuitati, a unei institutionalizari a acestui turneu la Sydney care, cu sprijinul necesar, ar putea deveni o prezenta anuala.
Din delegatia artistica a teatrului romanesc la Sydney au mai participat la coneferinta de presa  Ion Parhon (Romania Libera), Justina Irimia (Radio Romania International) si Elena Belciu (interpret). A fost remarcata, cu regret, absenta regizoarei Catalina Buzoianu.
"Am avut relatii privilegiate, care ne-au dat sansa , pentru acest turneu, sa avem acces la sali ale unor institutii teatrale/culturale importante, fara sa platim. Altfel, necesarul financiar pt   bugetul festivalului ar fi  urcat cu 18.000-20.000 de euro, numai pentru inchirierea salilor de teatru. Vorbim deci, de o conjuncture favorabila, datorata relatiilor UNESCO in zona", a declarat   prof univ. Corneliu Dumitriu.
Mircea Cornisteanu spera sa dea continut unor  forme de colaborare care s-au conturat frumos la Sydney, unde s-a intalnit cu actorul John Bell, manager a "John Bell Shakespeare Comp." si cu care a stability sa se revada in 2008, la Craiova, cu prilejul deja renumitului Festival de Teatru Shakespeare, condus de Emil Boroghina, fostul director al Teatrului National din Craiova. Tot dl. Cornisteanu a   facut cunoscut interesul deosebit pe care actori si institutii teatrale din India l-au manifestat pentru festivalul de teatru shakespearian din Craiova.
Tonul general al discutiilor a lasat impresia unei ofensive culturale romanesti, atat pe plan national (amintindu-se de  Sibiu, capitala culturala europeana in 2007), cat si international (vezi turnee internationale de teatru 2006/2007).
Un material de Loredana Tudor-Tomescu, Sydney

Grupaj despre turneul romaneasc de teatru ISAKC 2007 – etapa Sydney

 01.05.2007 © www.spiritofromania.com

 Teatrul in felii de portocala

“Regele a murit, traiasca regele!”, teatrul nu mai e, traiasca teatrul! Romanesc…

Trei zile de sfanta impartasanie pentru romanii de la Sydney (si nu numai pentru  romani) s-au dus ca si cum n-ar fi fost. Dar cum sa spui ca n-au fost? Atunci de unde golul acesta, ca o groapa neagra sub talpa sufletului, dupa plecarea artistilor romani? De unde aroma asta, de portocal inflorit, prin simturi? De unde senzatia de furnici harnice in palmele care abia s-au oprit din “cantare”?

Teatrul a venit, teatrul a plecat…Desfac senzatiile adunate ghem, ca pe o portocala, felie cu felie.

Nicicum absurda, lectia de actorie a unei tinere generatii de artisti – Monica Tarnacop, Oana Dicu, Adrian Nour, regizor Ana Maria Colteanu si scenograf Imelda Manu – in celebra piesa ionesciana „Lectia”, a adus uimire in ochii unui public avizat, la NIDA – Sydney (National Institut of Dramatic Art), crosetand un altfel de rating de tara pentru Romania: unul  indiscutabil bun si, mai ales, constant.

Matei Visniec si Catalina Buzoianu eliberand abonamente la amintire unei alte generatii de actori decat cea pe care o stiu romanii din Sydney, plecati de-acasa cu 10, 20, 30 de ani in urma – Cerasela Iosifescu, Sorin Leoveanu, cu piesa „Frumoasa poveste a ursilor panda spusa de un saxofonist care avea o prietena in Frankfurt”...

...Si „Mascariciul”, ah, „mascariciul” asta care a jucat pe degete emotii, zambet si lacrima, intr-un public brusc teleportat intr-o tara  pe care a parasit-o, dar nu a uitat-o nicicand!

Joc, regie, scenografie – arta cu majuscule gravitand in jurul unui superlativ care, rostit, risca sa nu fie crezut, ca orice alta perfectiune...

Sa simplific: MAI VENITI, VA RUGAM, MAI VENITI PE LA NOI!

 
Nicolae Urs - un partener de exceptie al „mascariciului”, o „momaie” adorabila!
L.T.: Iata-va in plin turneu, nu unul oarecare, ci un fel de „ocolul pamantului in 20 de zile”. Tinand cont de toate aspectele – financiar, de management, de timp fizic, de ordin artistic, de relatii diplomatice pe care le implica orice schimb cultural intre diferite tari - cum s-a preparat reteta acestui turneu?

N.U.: Dincolo de foarte multa munca si bataie de cap, nu am mari detalii, aici amanuntele detinandu-le in special conducatorii de program. In ceea ce ma priveste, acest turneu a insemnat demisia mea de la Teatrul Odeon. Punand fata-n fata demisia, cu sansa de a performa pe mai multe continente, in 20 de zile, nu stiu daca pot vorbi atat de pierdere, cat de castig, unul de natura pur spirituala, pur umana si nicicum pe ultimul loc, profesionala. Am aflat despre acest turneu cu o luna in urma. La Odeon, cand i-am spus Dorinei Lazar ca am decis sa dau curs invitatiei de a participa la turneul ISAKC 2007, am fost pus in situatia de-a alege: Odeonul sau turneul. Nu se poate spune ca pleci in jurul lumii de cate ori ai chef, asa ca n-am vrut sa ratez ocazia. Am ales, evident, turneul. De altfel, nu sunt primul care se confrunta cu o situatie de gen. Anul trecut, acelasi lucru i s-a intamplat si Adrianei Trandafir. S-ar putea intelege ca as avea resentimente privind spatiul ingust in care (n-)am putut negocia cu Dorina Lazar – ori alba, ori neagra! - dar nu e asa. Am suficienta capacitate empatica pentru a intelege si pozitia Dorinei, ca director de teatru. In plus, nu am ramas descoperit. Aveam o jumatate de norma la Teatrul din Ploiesti, acum o sa am acolo norma intreaga.

L.T.: Mascariciul pare sa fi fost cireasa de pe tort in programul acestui turneu, judecand dupa reactiile si declaratiile publicului. Cum ati ajuns sa scrieti scenariul acestui spectacol?

N.U.: E cireasa de pe tort pentru public, ceea ce face si mai trist faptul ca spectacolul acesta a trecut  nebagat in seama de UNITER, pur si simplu nu „l-a vazut”. ”L-au vazut” insa, ca pe un spectacol interesant, cei din India, Singapore, Australia, Coreea, China, Kuala Lumpur, Germania, Israel. De aceea li-l si ducem, iata, pentru ca-l vor! Cat despre scenariul „Mascariciului”, cum l-am scris i l-am aratat lui Malaele. Raspunsul lui a fost mai mult decat transant: „Maine ne-apucam de treaba!”. Cehov era oarecum nedumerit (ca sa nu zic ca a murit de-a dreptul trist pe chestia asta) ca el scrie comedie si lumea(-i) joaca drama. Eu i-am descoperit, intr-o nota personala, umorul. Am vrut sa-i parcurg toate  textele si sa fac un scenariu. Am plecat de la „Cantecul lebedei”, dar am trecut si prin alte texte cehoviene si-am prelungit cele doua personaje pana a iesit un show in sine. Horatiu, stii, cred, a regizat spectacolul. Incurajat, am vrut sa fac un one man show si l-am facut dupa „Despre efectul daunator al tutunului”, finalizat in „Momaia”. Tamara Buciuceanu, pusa-n tema, m-a-ntrebat :”Da’ cu  mine nu vrei sa joci nimic? Pune mana si scrie!”. Si-am scris. Asa se face ca am un nou scenariu, dupa schita „Proasta si capitanul la pensie”. O petitoare vrea sa-si bage nepoata – fata fara zestre, dar stalucita cantareata de  opera - pe gatul unui general pensionat, care tocmai cauta sa se-nsoare. Aici Tamara are o partitura interesanta, pentru ca, poate stii: Tamara a cantat opereta. M-am oprit la titlul „Tamara si generalul”.

L.T.: In „Mascariciul pe ce ati mizat, stiut fiind ca e mult mai greu de captat-pastrat atentia publicului la piesele de 2 personaje, unde actiunea, evenimentul, spectaculosul ori lipsesc, ori sunt prezente in proprotii mai mici decat la un show cu scena plina?

N.U.: Dincolo de talentul lui Horatiu, care poate juca lejer in piese in care sa nu mai fie nevoie de un al doilea personaj – particularitatea lui de a umple scena de sunet, culoare, emotie sau hohot de ras- ramane arta cu care faci teatrul sa functioneze (si) dupa principiile filmului. Adica, raportat la „Mascariciul”, statica aparenta a personajelor permite derularea narativa, e drept, a intregii vieti a lui Vasili Vasilici. El nu face mare lucru  la timpul prezent (exceptand sinuciderea, bineinteles), dar iti spune cu atata amara (auto)ironie cate a facut, cate a trait, cate i s-au intamplat, cate a-nteles, in sfarsit, incat ai senzatia ca le mai traieste o data, impreuna cu tine. Te face partas, iti deruleaza filmul vietii lui prin fata ochilor, insa atat de nuantat, ca nu pare o simpla rememorare a unor evenimente din tinerete, ci viata  insasi, consumata acum sau cu 5 minute-n urma. Un moment foarte reusit, de esenta, as spune, mi se pare lectia adevarata de actorie pe care Vasili Vasilici i-o da sufleorului. V.V. e actorul profesionist care da lectii de arta dramatica unui amator- sufleorul. Nu ma-ntreba pe mine cat de greu mi-e mie, ca actor profesionist, sa intru, credibil, in pielea unui actor amator – pentru ca eu asta sunt in piesa.

L.T.: Va intervievez, iata, la etapa de mijloc a turneului – la Sydney. Unde v-ati simtit cel mai bine receptati, artistic vorbind, pana la Sydney (inclusiv) si, totodata, pe care din scene v-ati simtit mai in forma?

N.U.: Impresia mea este ca publicul ne-a receptat cel mai bine – ma refer la „Mascariciul”- la Sydney. Dar ca atmosfera pe scena as spune ca (la) Singapore. Am jucat intr-o sala mai mica decat cea de la Sydney, ceea ce a permis instalarea unui sentiment de apropiere fata de public si cred ca si invers. Asta desi sala a fost una improprie – o sala de sport. Dar sa nu uitam ca „Mascariciul” a fost gandit ca un spectacol de studio.

L.T.: Vorbeam de publicul din Sydney ceva mai devreme. Ce particularitati ati sesizat la acesta?

N.U.: In primul rand, reactia lui a fost deosebit de entuziasta, cu o caldura care a depasit ceea ce se-ntelege, de regula, prin succes la public. M-a surprins, dar m-a si bucurat, ca reactiile mari, cu linii groase de contur, au venit nu atat din partea celor care ascultau textul (in romana), cat  mai ales din partea celor care citeau subtitrarea in engleza. In orice caz, acest turneu a meritat efortul. Pe 11 mai plecam  in Germania, tot cu „Mascariciul”, iar in octombrie mergem in Spania. Escala (de) la Amsterdam a cazut, din pacate, dar olandezii ne vor neaparat acolo, asa ca vom avea serios de lucru, in continuare.

  ***Il cred, intai pentru ca e greu sa pui la indoiala cuvintele unui om ca Nicolae Urs, apoi pentru ca afirmatii asemanatoare, cu iz frumos de promisiune, am auzit si-n cadrul conferintei de presa de la Sydney, sustinuta de Corneliu Dumitriu (catedra de teatru UNESCO) si Mircea Cornisteanu (directorul Nationalului din Craiova).

Conferinta de presa - tema „Teatrul romanesc”

Important din tot ce s-a comunicat la acea conferinta de presa, ramane, dupa decantarea celorlalte informatii, posibilitatea institutionalizarii acestui proiect, ISAKC 2007 (probabil, sub un alt nume la o editie viitoare, dar asta are mai putina importanta). S-au aranjat, cel putin la nivel verbal, schimburi cultural-educationale pe componenta  teatru, astfel ca, pentru inceput, anualul International Theatre Work - Shop - Sinaia se pare ca-i va avea ca oaspeti pe unii dintre cei cu care actorii romani si organizatorii turneului (UNESCO si MAE) au venit in contact, in cadrul ISAKC 2007. Mircea Cornisteanu, directorul Nationalului din Craiova, era foarte incantat de intalnirea cu actorul australian John Bell (The Bell Shakespeare Company), in urma careia acesta din urma si-a manifestat interesul de a participa la urmatoarea editie (2008) a Festivalului International Shakespeare, de  la Craiova. Si in India se pare ca festivalul dlui. Boroghina starneste interes si admiratie, existand si de acolo cereri de participare la urmatoarea editie. 

Opinii din public 
Parerea mea, ca jurnalist, ca iubitor de teatru, ca mare admirator  al lui Horatiu Malaele (si, de curand, al lui Nicolae Urs), se afla in pericolul reprezentat de subiectivitate. Incerc sa evit aceasta capcana apeland la opinii ale spectatorilor. Tuturor celor apelati le-am pus aceleasi trei intrebari:

 Cum ati perceput acest turneu romanesc de teatru la Sydney ?

1. Care din cele 3 spectacole v-a placut mai mult si, evident, de ce ?
2. Care dintre actorii romani considerati a fi avut o prestatie memorabila, indiferent din distributia caruia dintre cele 3 spectacole a facut parte?
    

Karin ROSIAN:

1. A fost o bucurie sa am ocazia sa vad teatru romanesc fara sa calatoresc trei zile si trei nopti pana-n Romania. Ii si spuneam unei prietene, dupa ultimul spectacol, ca sunt ani, ani de zile de cand nu mi-am mai simtit sufletul atat de plin. A fost ca un dar  venit  de niciunde, fara sa fie ziua mea, fara ca eu sa fi facut ceva extraordinar. Parca acum am inteles noi sensuri in “ma bucur!”.

2. Mascariciul, dupa Cehov. Performance-ul lui Malaele a fost superb, absolut su-perb! Piesa clasica, intelesuri mai usor de digerat decat in “Lectia” lui  Eugen Ionesco. Probabil faptul ca e o comedie (desi eu vad povestea, de la un cap la altul, strabatuta de o constanta destul de dark, de un soi de tristete careia, uneori, nu cuvintele ar putea sa-i redea dimensiunile reale) a adaugat la placerea de a viziona spectacolul.

3. Indiscutabil, Malaele ! 

George ROCA
(redactor revista Agero Stuttgart):

 1. Ca pe un prim pas, ca pe un proiect de bun augur, atat pentru promovarea culturii romane la antipozi, cat si pentru noi, romanii de aici. Asemenea lucruri te fac sa-ti amintesti ca acasa, acolo, iarba e mai verde decat aici sau oriunde altundeva. Si daca-ti aduci aminte asta, apoi iti aduci aminte tot mai multe! Pe scurt, de bun augur! Bravo organizatorilor, ca fara ei  degeaba avem arta de prima calitate si artisti “profesori de profesori”, daca nu se gaseste nimeni sa-i scoata in lumea larga, sa-i bage-n retina celor care nu stiu despre Romania decat de orfani, tigani, hoti pe-afara si asa mai departe. Nu degeaba au fost cel putin, repet, cel putin 500 de spectatori la fiecare reprezentatie - mentionand ca sala are maxim 700 de locuri. Stiam de acest proiect inca de anul trecut,  cand dl. Dumitriu a fost la Sydney pentru a pregati turneul acesta, cu cele trei spectacole.

2.  Pe gustul meu - si eu, ca un actor ce-am fost, zic ca am gust - a fost  Mascariciul dar,  in general vorbind, mi-au placut decorurile, simplitatea lor de la «Lectia » dar care, pana la urma, au ridicat spectacolul; apoi decorurile de la “povestea ursilor panda”,  prin proiectia facuta pe panza si combinatia cu decorul (fizic) din prim-plan.

3.Malaele.

Melissa HANES
(studenta la actorie, profesoara de balet)

Mi-a placut in mod deosebit spectacolul montat de Horatiu Malaele, el fiind un actor care te inspira si despre care pot spune acum, ca l-am vazut jucand, ca l-am putut aprecia si ca regizor, well, pot spune ca e favoritul meu. Dar, in acelasi timp, mi-au placut si celelalte spectacole. “Frumoasa poveste a ursilor panda, spusa de un saxofonist care avea o prietena in Frankfurt”, de Matei Visniec mi s-a parut a fi un spectacol impresionant prin profunzime, un spectacol care, in acelasi timp, te intriga. Mi-a captat atentia in mod deosebit acea “dark side” a povestii si a show-ului in sine. Mijloacele vizuale folosite au fost remarcabile, iar tema si motivele socante. Ma rog, eu asa le-am gasit. Sunt deosebit de impresionata de teatrul romanesc! Eu sunt nascuta la Sydney si, pana acum, nu am asistat niciodata la performance-ul unor actori romani, in carne si oase - in Romania nu am fost niciodata, doar ce-am vazut filme romanesti, la TVR International, in ultimii 2 ani. Este pentru prima data cand am vazut un spectacol romanesc. Mi se pare unul dintre lucrurile cele mai fascinante cand intalnesti actorul care tocmai a iesit de pe scena. Este foarte emotionant sa ai in fata ta personajul dar, in acelasi timp, si persoana adevarata care se ascunde in pielea personajului.

Dorina BUGARIU PETRE
(pictor, psiholog)

1. Acest turneu, aceste spectacole...da, eveniment remarcabil. Am asistat la o adevarata demonstratie de elita nu numai pentru romani, dar si pentru publicul  din Sydney, in general. Am regasit in cele trei spectacole profesionalismul ''vibrant '' pe care ni le ofereau turneele bucurestene la Nationalul din  Cluj, in vremea tineretii mele. Mijloacele regizorale, detalii privind  costume, recuzita, sunet, au dat textului  viata . Intr-un  cuvant, ne-au tinut treji sau poate ne-au trezit de-a binelea; aici, atat de departe de Romania, risti “sa adormi”. Pe scurt, satisfactie estetica si nu numai!  

2. Este greu sa spui, sa alegi  ''spectacolul preferat  ''. Toate au avut ceva implinitor . ''Mascariciul ''este mai aproape de “intelegerea ''noastra, in vreme ce Eugen Ionescu  ne cere ''chei''. Marturisesc ca, desi mereu actuala,'' LECTIA ''  (usor molieriana, acum) a avut un impact mult mai puternic asupra mea  cu aproape douazeci de ani in urma, cind am vazut-o la Cluj, tot cu bucurestenii (actori). Se vede ca a fost mai fierbinte ''proiectia'', catharsisul  atunci. In ceea ce priveste piesa lui Visniec, am fost un pic deconcertata de felul in care a fost condusa ''linia dramatica '', mai putin pe tiparele, stereotipurile noastre. Un semn ca spectacolul a fost bun s-a  asezat in duioasa noastra lacrima la final .

 3. HORATIU MALAELE ramane MAESTRUL, PENTRU MINE. Si stralucirea lui a fost, cred, posibila si datorita inegalabilului NICOLAE URS - DESAVARSIT PARTENER !

Melissa Hanes – primele propuneri de a lucra in Romania

Nu pot sa ratez ocazia de a va face cunsocut ca intre tanara Melissa Hanes, o romanca nascuta la Sydney, cu actoria-n sange, si actorul si regizorul Horatiu Malaele e pe cale sa se  infiripe o colaborare pe taramul Thaliei. O astfel de colaborare i-ar aduce Melissei ocazia de a vizita, pentru prima data in cei 18 ani  ai sai, Romania - tara din care au venit la Sydney parintii si bunica ei. Tanara actrita, care  va avea curand premiera unui film artistic la Sydney, Battle Therapy (16 mai a.c.), in care are si ea un rol, a declarat despre posibila ei colaborare cu Horatiu Malaele: “Cand l-am cunoscut pe Horatiu Malaele am discutat despre cariera mea de actor si despre posibilitatea de a lucra in Europa si in Romania, in special la filmele realizate de el. As dori in mod deosebit sa vad aceasta colaborare materializandu-se, mai ales acum, dupa ce l-am vazut cum joaca, cum poate magnetiza o sala intreaga, cum poate regiza un spectacol care sa te prinda  de la prima silaba. E uimitor!  Am fost foarte fericita de faptul ca el este  interesat de munca mea, de tot ce vreau sa fac pentru cariera mea de actor si,  daca o sa am ocazia, daca se vor concretiza discutiile purtate aici, la Sydney, cu siguranta voi merge sa lucrez cu Horatiu. Si aceasta stiu ca va fi o experienta exceptionala si plina de satisfactie”.

*Pentru detalii, vizitati: www.battletherapy.com

As fi vrut sa va prezint cateva informatii in plus, pe care le-am solicitat (pe e-mail) actorului si regizorului Horatiu Malaele si regizorului Felix Alexa. Nu mi-e deloc greu sa-mi imaginez de ce nu au putut raspunde in timp util. Ocolul pamantului in 20 de zile nu e deloc cea mai relaxanta activitate, iar niste solicitari de interviu pe e-mail prezinta suficiente neajunsuri pentru a fi privite nu neaparat cu suspiciune, dar cu toata oboseala presupusa de un tur de forta ca ISAKC 2007. Sau poate, pur si simplu, am intrat la SPAM  si mi-au dat DELETE... 
Loredana TUDOR TOMESCU, Sydney

lore_tudor@yahoo.com

Intalnirea actorilor si regizorilor romani,  la sediul Consulatului General al Romaniei, cu comunitatea romana din Sydney

Imagini din spectacolele  sustinute de actorii romani pe scena NIDA

Back to Top