Transporturi. Comunicaţii. Mass Media

Transporturi

Situată în centrul Europei, România contribuie la realizarea schimburilor economice internaţionale între vestul şi estul, nordul şi sudul continentului, între Europa şi Orientul Mijlociu.
Orientarea generală a liniilor este influenţată de situarea Capitalei în sud-estul ţării, către care converg principalele trasee. Bucureştiul este centrul feroviar cel mai mare din ţară, de unde pleacă 8 linii magistrale, dintre care cea mai mare parte sunt legate de rute internaţionale. România fabrică vagoane de toate categoriile şi locomotive electrice şi diesel-electrice.

Mijloacelor de transport feroviare şi fluviale li se adaugă reţeaua de drumuri rutiere. Dacă ne referim strict la drumurile publice în România lungimea acestora este de 198.589 km, între care 114 km autostrăzi, 14.696 km drumuri naţionale, 36.010 km drumuri judeţene, 27.781 km drumuri comunale, 22.328 km străzi în oraşe şi 97.660 km străzi în localităţi rurale. În afară de drumuri publice, România are o vastă reţea de drumuri nepublice, asigurând astfel accesul cu mijloace auto în orice punct de pe teritoriul ţării. Ca şi în sistemul căilor ferate, capitala României rămâne principalul nod rutier, de unde pleacă traseele care traversează teritoriul ţării spre toate punctele cardinale, dintre care unele sunt legate de mari şosele europene. este cazul căi E60 de la Hamburg, via Oradea şi Bucureşti, la Constanţa.

Navigaţia fluvială se practică în cea mai mare parte pe Dunăre. Pe Dunărea maritimă, în aval de Brăila, pot circula nave cu pescaj care depăşeşte 7 m. Pe Dunărea fluvială (în amonte de Brăila), circulă nave de tonaj mai mic şi cu un pescaj de până la 2-2,5 m.
Construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră şi darea în funcţiune a Canalului Dunăre-Main-Rin au permis crearea unei căi fluviale de o mare importanţă europeană, care leagă Marea Nordului de Marea Neagră. Realizarea sistemelor hidroenergetice şi de navigaţie Porţile de Fier I şi II, care comportă un sistem de ecluze, a facilitat intensificarea traficului.

Navigaţia maritimă se desfăşoară în măsură importantă cu nave de mare tonaj. 60% din importurile şi exporturile României se derulează prin portul Constanţa. Reţeaua navigabilă interioară şi Marea Neagră dispun în total de 35 de porturi, din care 3 porturi maritime, 6 porturi fluviale-maritime şi 26 de porturi fluviale. Portul Constanţa reprezintă o placă turnantă pentru întreg traficul de pe Marea Neagră şi reprezintă de asemenea un punct-cheie pentru relaţia Marea Neagră - Marea Nordului. Prin folosirea Portului Constanţa, ruta dintre Canalul de Suez, Mediterana de est şi Europea Centrală se scurtează cu 300 km.
În acelaşi timp, folosirea sistemelor RO-RO şi ferryboat existente în Portul Constanţa asigură legătura dintre Continentul european şi Orientul Mijlociu. Aceste rute sunt folosite în special pentru resurse energetice şi transport de marfă.
Atât porturile fluviale cât şi cele maritime dispun în prezent de zone libere în aproperea vămii.

În istoria aviaţiei, România se înscrie cu repere de prestigiu. Traian Vuia a fost primul din lume care a desprins de la sol în 1906, un aparat cu mijloace proprii de bord. În 1910, la Paris, Henri Coandă a prezentat primul avion cu reacţie din lume. Primul avion din lume având în structură elemente metalice şi o cabină cu două locuri a fost construit în 1911 de către Aurel Vlaicu. Priorităţi româneşti există şi în domeniul hidroavioanelor şi elicopterelor.

Principalul aeroport al României este Aeroportul Internaţional "Henri Coandă", aflat la 10 km de Bucureşti, 75% din traficul internaţional (atât pasageri cât şi marfă) trece prin Aeroportul Otopeni. La ieşirea nordică din Bucureşti, se află Aeroportul Băneasa, care este folosit pentru zboruri interne.
Linile aeriene interne fac legătura între Capitală şi marile oraşe ale ţării: Craiova, Timişoara, Arad, Oradea, Sibiu, Cluj-Napoca, Satu Mare, Baia Mare, Târgu Murş, Bacău, Iaşi, Suceava, Tulcea, Caransebeş şi Constanţa. Mai multe linii internaţionale leagă Bucureştiul de celelalte centre urbane ale lumii.

Concepţia Uniunii Europene în ceea ce priveşte configurarea reţelelor de drumuri publice se extinde şi în ţara noastră, iar ca un element de avangardă se distinge reţeaua de coridoare europene, din care 3 traversează şi România.
Se lucrează la modernizarea drumurilor naţionale deschise traficului internaţional, în lungime totală de aproximativ 2150 km, care asigură legătura între toate zonele geografice ale ţării. De asemenea, se continuă lucrările la tronsonul de autostradă Bucureşti-Feteşti (134 km), cu prelungirea acesteia de la Cernavodă la Constanţa. Se va începe construcţia de poduri peste Dunăre şi Prut şi a 4 noi aeroporturi la Braşov, Galaţi, Alba Iulia şi Bistriţa..

Se continuă echiparea cu noi vagoane de cale ferată, construite după criterii europene de calitate şi fiabilitate, inclusiv sub licenţă, şi care sunt fabricate de Astra S.A. Arad. Gradul de confort a fost sporit prin modernizarea interiorului.
În luna iunie 2004 au început lucrările la autostrada Bucureşti-Braşov-Borş care va lega România de Uniunea Europeană, realizată cu compania americană Bechtel - cel mai mare proiect de infrastructură din Europa. Cu o lungime de 415 kilometri, construită pe patru benzi, autostrada porneşte din centrul României, ajungând la graniţa cu Ungaria. Traseul trece pe lângă oraşele Braşov, Făgăraş, Sighişoara, Târgu-Mureş, Cluj-Napoca, Oradea. Început în iunie 2004, acest proiect de construcţie în valoare de 2,2 miliarde euro se va finaliza în anul 2012 realizând legătura dintre pieţele din Europa şi cele din Asia Centrală. Proiectarea şi lucrările de construcţie utilizează servicii şi resurse din România.

Servicii telefonice

Activităţile de telecomunicaţii datează în România de peste o sută cincizeci de ani. În anul 1854 s-a înfinţat prima linie telegrafică interurbană. După anul 1884, mai multe localităţi dispuneau de telefoane, cu reţele telefonice care numărau peste 10 km în lungime. De altfel, telefonul multiplu, care a permis răspândirea invenţiei lui Bell, a fost inventat de românul Augustin Maior.
Prima lege care reglementa activităţile de telecomunicaţii - "Legea specială pentru exploatarea telefonică" - a fost adoptată în 1892. În anul 1899 s-a inaugurat Palatul Poştelor şi Telegrafelor, unul din cele mai impunătoare edificii din Bucureşti. După 1918, în baza unui decret regal, Direcţia Generală a PTT coordona activitatea poştei, telegrafului şi telefoanelor pe întreg teritoriul României. Începând din anul 1930, serviciul telefonic a fost concesionat trustului american ITT. S-a înfiinţat Societatea Anonimă Română a Telefoanelor; aceasta a realizat investiţii ample: echipament, linii, localuri specializate în maril oraşe, programe sociale pentru personal.
Naţionalizată în anul 1948, Societatea a trecut sub îndrumarea şi controlul statutlui, care a devenit proprietarul, organul de reglementare, operatorul şi principalul client al sistemului de telecomunicaţii.

După 1991, a început separarea funcţiunilor operaţionale ale sistemului unitar de telecomunicaţii. A luat fiinţă şi Regia Autonomă de Telecomunicaţii ROMTELECOM, care este operatorul naţional în materie de telecomunicaţii.
În decembrie 1998, compania OTE din Grecia a achiziţionat 35% din acţiunile ROMTELECOM. Alături de OTE a sosit şi GTE (SUA), aducând 30 de experţi la conducerea executivă şi operativă a Societăţii la nivel central.

Poşta Română

Poşta este atestată în România încă din secolul al XIII-lea.
Anul 1858 reprezintă însă o dată importantă în evoluţia poştei române. Atunci au fost introduse primele mărci poştale româneşti, considerate a fi printre cele mai vechi din lume. Este vorba de faimoasa serie "Cap de zimbru", care are o valoare inestimabilă în lumea filatelică actuală.
Poşta Română este o companie naţională, o componentă importantă a sistemului de comunicaţii. Principalul său obiect de activitate este administrarea, dezvoltarea şi exploatarea serviciilor publice poştale, colaborarea cu organizaţiile similare de peste hotare.
Poşta Română aderă la concepţia Comisiei Europene referitoare la noua piaţă unitară de servicii poştale, prezentată în "Cartea verde, care implică practicarea unui trafic unic la nivelul Comunităţii şi crearea unor condiţii egale pentru aceeaşi categorie de servicii. Ultimii ani au reprezentat pentru Poşta Română o perioadă de menţinere, modernizare, diversificare şi lansare de noi servicii şi activităţi realizate pe baze contractuale cu statul sau cu agenţii economici.
Compania Naţională Poşta Română S.A. dispune de o reţea poştală puternică, având în componenţă: cca 600 de oficii poştale comerciale; peste 300 de oficii poştale de distribuţie; aproape 800 de oficii poştale rurale şi aproxiamtiv 30.000 de căsuţe poştale.
Prin Compania Naţională Poşta Română S.A., populaţia poate beneficia de serviciile poştei rapide: Ultrapost şi Prioripost pentru trimiteri la nivel naţional şi EMS (Express Mail Service) pentru expedieri în alte ţări ale lumii.
Începând cu anul 2001, Poşta Română a lansat serviciul "Prioripost-Facturi", prin care expeditorul poate expedia exemplarele unor facturi emise, care pot fi returnate de către destinatar, după semnarea acestora, conform legislaţiei în vigoare.
În privinţa facilităţilor, C.N. Poşta Română S.A. acordă reduceri la tarifele aferente serviciilor Postmesager, Postmesager Plus şi Infadres, în funcţie de volumul trimiterilor.
Emisiunile de timbre poştale reprezintă o preocupare majoră. În fiecare an apar în jur de 25 emisiuni a câte 8-100 de timbre, ca şi numeroase coli dantelate. S-a continuat încurajarea abonaţilor pentru a cumpăra mărci poştale româneşti, oferindu-se tarife reduse la abonamentele colective ale asociaţilor şi cluburilor filatelice. S-au încheiat numeroase contracte cu agenţi economici privaţi, independenţi, cei care acţionează pe această piaţă. Poşta Română este o prezenţă activă la manifestările filatelice naţionale şi internaţionale.

Mass-media

Mass-media prezintă astăzi în România o diversificare importantă, spectaculoasă faţă de perioada de dinainte de 1990, când informaţia era cenzurată, drămuită şi dirijată. După 1990, pe lângă Agenţia Naţională de Presă ROMPRES au apărut şi agenţii de presă particulare, cum ar fi Mediafax, AR Press şi AM Press.
În ceea ce priveşte posturile de radio şi televiziune, ele s-au diversificat şi au crescut numeric. Pe lângă Societatea Naţională de Radio (care are cinci posturi noi, definitorii pentru prezentarea pe calea undelor a situaţiei din ţară şi din afara ei), şi Societatea Naţională de televiziune (cu patru canale de emisie şi studiouri teritoriale în oraşele Iaşi, Cluj şi Timişoara), s-au înfiinţat noi posturi de radio particulare Europa FM, Radio 21, Kiss FM, Star, PRO FM, Contact etc.), precum şi posturi de televiziune particulare (Tele 7 abc, Antena 1, PRO TV, Realitatea TV, B1 TV, PAX, Prima, Naţional TV etc.), pe lângă numeroase societăţi de televiziune prin cablu şi satelit.Radiodifuziunea Română difuzează prin posturile naţionale emisiuni în limbilele minorităţilor naţionale: în maghiară, germană, sârbă, bulgară, cehă, slovacă, turcă, ucraineană, greacă etc. La acestea se mai adaugă emisiunile studiourilor teritoriale de radio.

În domeniul presei, după 1989, s-a produs o adevărată explozie, atât în Capitală, cât şi în provincie. Un important număr de publicaţii - cotidiene şi periodice - apar în limbi ale minorităţilor naţionale.
Constant, din anul 1992, din cele peste 40 de reviste şi alte periodice editate sub egida Ministerului Culturii într-un tiraj total de aproxiamtiv 125.000 de exemplare, un număr de cca 20 titluri au fost tipărite în limbi ale minorităţilor, într-un tiraj de peste 43.000 de exxemplare, bucurându-se de subvenţionare de la buget. Totodată, se subvenţionează apariţia a peste 30 de publicaţii editate de organizaţii ale minorităţilor naţionale din România.
Revistele culturale s-au îmbogăţit cu apariţii noi cu profil filosofico-religios şi istorie. Prezentarea ţării în străinătate în limbi de circulaţie se realizează - în afara posturilor specializate ale radiodifuziunii - prin Grupul de Presă pentru Străinătate, care editează în 5 limbi de circulaţie internaţională (engleză, franceză, germană, spaniolă şi rusă) revista lunară Panorama românească, lunarul de cultură şi civilizaţie Revista Română şi alte lucrări consacrate cunoaşterii pe multiple planuri a României.

Sursa: FOCUS România

Editura: Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate