Date
generale
Denumire: România
Acest nume a fost
adoptat în 1862, după fondarea statului-naţiune prin unirea
celor două Principate româneşti, Valahia şi Moldova, în
1859.
Abrevierea internaţională: ROU.
Situarea: în sud-estul Europei Centrale, în nordul
Peninsulei Balcanice, pe Dunărea inferioară. Graniţele
Hotarele României însumează în total 3 149,9 km. Două treimi
din acestea (2 064,4 km) sunt determinate de Dunăre şi de râurile Prut şi
Tisa sau urmează linia ţărmului Mării Negre, în timp
ce o treime (1 085,5 km) reprezintă graniţa terestră. Apele teritoriale române se întind
până la 12 mile marine în largul Mării Negre.
Vecinătăţi
România se învecinează cu cinci state, cel de-al
şaselea vecin fiind Marea Neagră. La NE şi E are
graniţă cu Republica Moldova (681,3 km), la N şi E cu Ucraina
(649,4 km), la SE cu Marea Neagră (193,5 km), la S cu Bulgaria (631,3 km),
la SV cu Serbia şi Muntenegru (546,4 km) şi la V cu Ungaria (448,0
km). Suprafaţa
Este de 238 391 kmp, comparabilă cu cea a Marii
Britanii, ceea ce situează România pe locul 80 în lume şi pe locul 12
în Europa ca mărime.
România are o formă ovală,
întinzându-se pe 735 km de la vest la est şi pe 530 km de la nord la sud.
Distribuţia suprafeţei: teritoriu arabil
(39,2%), păduri (28%), pajişti şi fâneţe (20,5%), vii
şi livezi (2,3%), clădiri, drumuri şi şosele (4,5%), ape
şi iazuri (3,7%), alte zone (1,8%).
Relieful
Relieful României nu este doar variat, dar şi
armonios distribuit. Relieful este aranjat în trei mari etaje, bine
diferenţiate: cel mai înalt reprezentat de Munţii Carpaţi, cel
de mijloc de Subcarpaţi, dealuri şi podişuri, iar cel mai jos
reprezentat de câmpii, de văile râurilor şi Delta Dunării.
Principala caracteristică a reliefului românesc este dispunerea sa în
formă de amfiteatru.
Munţii se întind în formă de arc în partea
centrală, acoperind 31% din suprafaţă, dealurile şi
podişurile, 36%, iar câmpiile ce se întind în sudul şi în vestul
ţării, aprox. 33%.Râurile.
Râurile.
Reţeaua de râuri are formă radială, 98% dintre râuri izvorând din Munţii Carpaţi şi vărsându-se, direct sau prin intermediul altor râuri, în
Dunare. Dunărea, al doilea fluviu ca lungime din Europa (2860 km, din care 1075 km pe teritoriul României),
se varsă în Marea Neagră prin trei braţe (Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe), formând o deltă. Principalele râuri sunt: Mureş (761 km), Prut (742 km pe teritoriul României), Olt (615 km), Siret (559 km), Ialomiţa (417 km), Someş
(376 km) şi Argeş
(350 km). Lacurile.
Există în jur de 3500 de lacuri, însă doar 0.9%
dintre ele au o suprafaţă ce depăşeşte 1 km
pătrat. Cele mai importante sunt lacurile provenite din fostele lagune de
pe malul Mării Negre (Razim 425 km pătraţi, Sinoe 171 km
pătraţi) şi lacurile formate de-a lungul malurilor Dunării
(Oltenia 22 km pătraţi, Brates 21 km pătraţi). Lacurile
glaciare se intâlnesc în Munţii Carpaţi (Lacul Bucura, cu o
suprafaţă de 10,8 ha este cel mai mare dintre ele). În afară de
acestea, mai există lacuri de acumulare, importante pentru puterea
energetică pe care o înmagazinează, cele mai importante fiind cele de
pe Dunăre la Porţile de Fier II (40.000 ha) şi Porţile de
Fier I (10.000 ha, dar cu un volum de apă de 2.400 milioane metri cubi -
de trei ori mai mult decât la Porţile de Fier II), dar şi cel de la
Stânca-Costeşti (5,900 ha) pe Prut şi de la Izvoru Muntelui pe râul
Bicaz (3.100 ha). Clima
Clima României este determinată în primul rând de
poziţia ei pe glob, la jumătatea distanţei dintre Pol şi
Ecuator, fiind străbătută de paralela de 45˚, precum
şi de poziţia sa geografică pe continent, la aproximativ 2000 km
de Oceanul Atlantic, 1000 km de Marea Baltică, 400 km de Marea
Adriatică şi riverană cu Marea Neagră. Aceste
particularităţi conferă climei un caracter temperat continental.
Relieful ţării are un rol esenţial în
delimitarea zonelor şi etajelor climatice. Munţii Carpaţi
formează o barieră care separă climatele continentale aspre din
est de cele din vest de tip oceanic şi adriatic.
Dealurile şi podişurile atenuează, la
rândul lor, extremele climatice ca potenţial hidrotermic. Câmpiile şi
luncile mari din sudul ţării sunt culoare deschise pentru
curenţii atmosferici, totuşi, se manifestă o influenţă
carpatică de ameliorare a exceselor climatice.
La scara ţării, valorile medii multianuale (100
ani) ale temperaturilor medii anuale, sunt cuprinse între -2,7˚C la 2500 m
altitudine şi 11,4˚C în sud-est (Constanţa), iar mediile sumei
precipitaţiilor – tot ca valori multianuale – sunt între 385,5 mm şi
500,9 mm în sud-est (la Constanţa, respectiv la Călăraşi)
şi între 1000-1200 mm în zona montană.Din punct de vedere al indicelui de ariditate (R) (ca
raport între suma precipitaţiilor anuale şi evapotranspiraţia
potenţială), teritoriul României se încadrează în zonele
semiaride, uscat-sub-umede şi umede cu R 0,20.
În concluzie, clima României este de tip
temperat-continental, cu 4 anotimpuri şi este marcată de
influenţe ale climatelor stepice din est, adriatice din sud-vest, oceanice
din vest şi nord-vest, păstrându-şi totuşi identitatea
climatului carpato-ponto-danubian. Împărţirea administrativă
Conform articolului 3 din Constituţie, teritoriul
României are o organizare administrativă pe comune, oraşe şi
judeţe.
România are 41 de judeţe, plus
municipiul-capitală Bucureşti care are un statut similar cu acela de
judeţ. Un judeţ are, în medie, o suprafaţă de 5 800 km 2
şi o populaţie de 500 000 de locuitori.
Capitala
Bucureşti este cel mai important şi cel mai
populat oraş al României, fiind centrul politic, administrativ, economic
al ţării. Este situat în S-SE României. Oraşul se întinde pe o
suprafaţă de 228 kmp şi are 1.924.959 de locuitori (la 1 iulie
2005; sursa: Institutul Naţional de Statistică)(reprezentând 9% din
totalul populaţiei ţării şi 15% din populaţia
urbană), fiind al treilea oraş ca număr de locuitori din
regiune, după Atena şi Istanbul. Oraşul Bucureşti a fost
prima oară menţionat în 1459, ca şi cetate de scaun a
Ţării Româneşti sub domnia lui Vlad Ţepes, deşi
aşezarea datează încă din secolul al XIV-lea. Între secolele
XVII-XIX, Bucureşti a fost capitala Ţării Româneşti, iar în
1862 a devenit capitala României. Oraşele principale
Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Constanţa,
Timişoara, Craiova, Galaţi, Braşov, Ploieşti, Brăila,
Oradea, Bacău, Piteşti, Arad şi Sibiu.
Populaţia: 21.623.849 (1 iulie 2005; sursa:
Institutul Naţional de Statistică)
Ca populaţie, România este a 43-a ţară în
lume şi a 9-a în Europa. 54.9% din populaţie locuieşte în
oraşe şi localităţi şi 45.1% în zona rurală.
Populaţia masculină reprezintă 48.8% şi cea feminină
51.2% din totalul locuitorilor.
Naţionalităţi: români 89,5%, unguri
(inclusiv secui) 6,6%, rromi (ţigani) 2,5%, alţii 1,4%
Religia: ortodocşi: 86,8%, romano-catolici
4,7%, reformaţi 3,2%, penticostali 1,5%, alţii 3,8%. Limba oficială: limba
română, limba maternă pentru 91% din populaţia ţării.
Minorităţile etnice sunt libere să-şi utilizeze limba
maternă în şcoli, administraţie, sistemul juridic, presă,
cultură etc. Limba maghiară este vorbită de cea mai
numeroasă minoritate etnică, iar limba germană de minoritatea
germană (saşi şi şvabi). Principalele limbi străine
care circulă în prezent în România sunt engleza, franceza şi germana.
Moneda naţională
Moneda naţională oficială în România este
(din 1867) leul (leul românesc). Numele (omonim cu denumirea animalului leu)
vine de la Löwentaler (care avea figura unui leu pe revers), moneda de argint
pusă în circulaţie în Olanda începând cu secolul al XVI-lea,
după care a devenit moneda de evaluare. Subdiviziunea leu-ului este
ban-ul, 1 leu = 100 de bani. Începând cu 1991, inflaţia a scos practic din
uz această subdiviziune a leului.
Convertibilitatea internă a leului a fost
introdusă în noiembrie 1991. Rata de schimb pentru leu este
variabilă. Actuala liberalizare monetară a intrat în vigoare din
februarie 1998. Orice cetăţean român este liber să efectueze
tranzacţii valutare pentru orice sume de bani.
Începând cu data de 1 iulie 2005, a fost introdus în
circulaţie leul nou, obţinut prin tăierea a patru zerouri din
coada leului vechi (1 leu nou = 10.000 lei vechi). De asemenea, a fost
reintrodusă subdiviziunea leului - banul. Există monede de 1, 5, 10 si
50 bani şi bancnote de 1, 5, 10, 50, 100 şi 500 de lei. Ziua naţională
În 1990, 1 Decembrie a fost proclamată ziua
naţională. Această zi reprezintă aniversarea Marii Unirii
de la Alba Iulia, din 1918, când s-a votat unirea Transilvaniei cu România,
moment care marchează unirea tuturor românilor într-un singur stat şi
realizarea unităţii statului-naţiune român.
Sărbători legale
1 şi 2 ianuarie (Anul Nou), prima şi a doua zi
de Pasti; 1 mai; prima şi a doua zi de Rusalii; Adormirea Maicii Domnului;
1 decembrie (Ziua Naţională); prima şi a doua zi de
Crăciun; 2 zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbatori religioase
anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele
creştine, pentru persoanele aparţinând acestora. Ora oficială
Ora Est Europeană (GMT + 2 ore). Din 1979, fusul orar
de vară (GMT + 3 ore) se aplică începând cu ultima duminică a
lunii martie până în ultima duminică a lunii octombrie. România are
acelaşi fus orar ca şi Republica Moldova, Finlanda, Grecia, Israel,
Egipt şi Republica Sud Africană.
Forma de guvernământ: republică.
Statut: membră NATO; membră UE.
Preşedintele României: Traian Băsescu
Preşedintele este ales prin vot universal, egal,
direct, secret şi liber exprimat (Art.81 din Constituţia României)
şi poate deţine cel mult două mandate de 5 ani.
Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi
îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de
Apărare a Ţării (Art.92 din Constituţia României). Puterea legislativă: Parlamentul
României
Parlamentul României este ales prin scrutin uninominal,
potrivit principiului reprezentării proporţionale, pe o perioadă
de patru ani (471 de membri în legislatura 2008-2012) şi este bicameral -
Senatul României (137 de membri) şi Camera Deputaţilor (334 de
membri).
Preşedintele Senatului României: Mircea Dan
Geoană
Preşedintele Camerei Deputaţilor: Roberta Alma
Anastase
Puterea executivă: Guvernul
României
Guvernul României este condus de un prim-ministru.
Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de
prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere
acordat de Parlament (Art. 85 din Constituţia României).
Guvernul, potrivit programului său de guvernare
acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi
externe a ţării şi exercită conducerea generală a
administraţiei publice (Art. 102 din Constituţia României).
Guvernul răspunde politic numai în faţa
Parlamentului pentru întreaga sa activitate (Art. 109 din Constituţia
României).